Psihanalizez melodia lui Julio Iglesias: ” Me olvidé de vivir” (1978) – ”Am uitat să trăiesc”
Despre Sinele Fals și Sinele Autentic, despre tristețe și creștere
Mi-a plăcut mult să ”psihanalizez” Choke me. Și am văzut că și vouă. Așa că astăzi vă aduc o melodie tristă. Dar nu chiar atât de tristă. Pentru că tristețea nu e tristă la modul absolut. Tristețea are în ea sănătate! Să poți fi și trist înseamnă să poți fi matur, să poți trăi pierderi, dar și să repari. Pentru că în orice tristețe este și o reconstrucție, o creștere, o maturizare. Ferice de cei ce își pot trăi tristețile lor… sau, cum scrie în biblie: ”Fericiți cei ce plâng”. Tristețea nu e depresie.
Iar melodia este despre acel moment puternic, intens, greu de pus în cuvinte, în care îți dai seama că ai trăit o viață purtând măști… Și deși e teribil de dureros să îți poți vedea viața astfel, să simți că ”ai ratat existența”, deși unii ar putea crede că trezirea vine cu nevoia de a-ți smulge părul din cap, eu cred că există totuși speranță și optimism: dacă te-ai trezit, poți să începi o nouă viață, nu? Și, mai ales: ce bine că te-ai trezit! Niciodată nu e prea târziu să te descoperi cu adevărat și să trăiești mai autentic. Niciodată! Fie și pentru ultimele clipe din viață – merită să respiri în mai multă autenticitate.
Ascultați linia melodică și simțiți veselia din ea. Nu e o melodie sumbră! Trezirea nu e tragică! A realiza că ai dus ani departe de tine însuți nu e sfârșitul, e abia începutul. Note muzicale ce te duc cu mintea pe o poiană cu flori… unde poți plânge, dar poți vedea și Frumusețea. Unde ești trist, dar nu ești pierdut. Minunată creație!
Nu voi analiza trăirile marelui artist ce a fost Julio Iglesias (pentru că știm că eul liric e diferit de autor), ci trăirile acestei voci triste, ale acestui suflet care se uită în trecutul său și plânge pentru cât de fals a trăit atâția ani.
Ca o confesiune profundă, intimă, din adâncul inimii, melodia atinge acele părți din noi în care poate am simțit că ne trădăm…că nu ne alegem…că facem lucruri pentru alții, în timp ce uităm de sufletul nostru.
Voi analiza versurile în manieră proprie, chiar adaptând traducerea după cum percep eu mesajul. Să vedem ce iese și (ca data trecută) rog să lăsați un semn dacă ați rezonat sau nu cu interpretarea mea. Mulțumesc! (Link-ul pentru melodie este în partea de jos.)
Me olvidé de vivir – Am uitat să trăiesc
De tanto correr por la vida sin freno / Me olvidé que la vida se vive un momento
De tanto querer ser en todo el primero / Me olvidé de vivir / Los detalles pequeños…
De atâta fugă prin viață, fără oprire (un trai mecanic, poate chiar compulsiv, în dependență de muncă, poate chiar în afara propriului corp?), / Am uitat că viața se trăiește și prin ”clipa” ei (a trăit absent din propriul prezent) / De atâta dorință de a fi primul în toate… Am uitat să trăiesc…micile bucurii… (a împlini cerințele Supraeului, societății, idealul părinților… l-a depărtat de bucuria reală a vieții).
De tanto jugar con los sentimientos / Viviendo de aplausos envueltos en sueños
De tanto gritar mis canciones al viento / Ya no soy como ayer / Ya no sé lo que siento
De la joaca de-a/cu sentimentele (Netrăite real? Ci ca o piesă de teatru, ca un spectator?) / Trăind prin aplauze ce mențineau iluzii (vise) / Strigându-mi cântecele în vânt… / Nu mai sunt ca ieri / Nu mai știu ce simt. – Aici pare că începe trezirea… oare toate cântecele, tot succesul a fost ”în vânt” (în van?), aplauzele erau trăite în depersonalizare și derealizare… iar acum, e atâta confuzie.
Me olvidé de vivir / Me olvidé de vivir
Am uitat să trăiesc… Am uitat să trăiesc…
De tanto cantarle al amor y la vida / Me quedé sin amor una noche de un día
De tanto jugar con quien yo más quería / Perdí, sin querer / Lo mejor que tenía
Cântand atât despre dragoste și viață, / am rămas de fapt fără dragoste, noapte si zi/
jucându-mă cu ceea ce iubeam mai mult, / am pierdut fără să îmi pese ce aveam mai bun.
Se referă oare aici la o dragoste reală pierdută (foarte posibil) sau mai degrabă la prețuirea de sine, la el însuși ce a fost pierdut? A cântat despre viață, dar a uitat să o trăiască. A cântat despre iubire, dar a ”uitat” să iubească. E ceea ce facem atunci când vorbim despre, dar nu simțim și nu ne dăm voie să trăim cu adevărat. Raționalizăm, intelectualizăm, analizăm, gândim mult, urmărim podcasturi, citim…dar în toate astea e de fapt o fugă de a fi cu noi. E de fapt tot o mască a Sinelui Fals, care se apără de a simți și trăi.
De tanto ocultar la verdad con mentiras / Me engañé sin saber que era yo quien perdía / De tanto esperar, yo que nunca ofrecía / Hoy me toca llorar / Yo que siempre reía
Ascunzând mereu adevărul cu minciuni, / m-am înșelat neștiind că de fapt eu sunt cel care pierde, / Așteptând atât, eu care niciodată nu am dăruit, / Astăzi îmi rămâne doar să plâng / când înainte doar râdeam…
A înșelat persoana iubită sau chiar pe el însuși, în ambele versiuni observăm o incapacitate de a iubi cu adevărat. O viață falsă, de succes, care a fost doar un ambalaj al unor râsete ireale, neadevărate. Un teatru pentru care acum plătește cu lacrimi și din care se dezmorțește… O viață de așteptare, în care nu a putut fi el însuși Subiectul ființei sale. O viață pasivă, în care nu s-a simțit cu adevărat viu.
Me olvidé de vivir / Me olvidé de vivir
Am uitat să trăiesc… Am uitat să trăiesc…
De tanto correr por ganar tiempo al tiempo / Queriendo robarle a mis noches el sueño / De tantos fracasos, de tantos intentos / Por querer descubrir
Cada día algo nuevo
Alergând atâta încercând să câștig timp din timp / Vrând să fur visul din noapte (singura alinare, visul de compensare?), din atâtea eșecuri și atâtea așteptări, / Vrând să descopăr în fiecare zi ceva nou (alergarea în ”a face”, fuga de ”a fi”)… De la joaca de-a sentimentele și trăind în aplauze, / Strigându-mi cântecele în vânt… / Nu mai sunt ca ieri. Nu mai știu cine sunt.
Sublimarea emoțiilor prin artă, oricât de matură ar fi ca mecanism de apărare…e tot o apărare. Și-a transformat emoțiile în cântec, dar nu a reușit să le trăiască real, în relația cu un altul și (mai ales): în relația cu el însuși.
Me olvidé de vivir…
Me olvidé de vivir…
Am uitat să trăiesc…
