Încrederea în sine solidă, reală, temeinică nu se obține prin operații estetice, mersul la sală, machiaj, acte de caritate publice sau orice alte încercări de a ne simți mai bine în pielea noastră prin eforturi exterioare.
Toate aceste încercări ne pot da o senzație de “bine cu noi”, ne pot face să ne crească sentimentul de fi mai frumoși, mai buni, de a ne plăcea mai mult când ne uităm în oglindă sau de a ne simți mai împăcați când punem capul pe pernă. Ne pot crea o IMAGINE de persoană încrezătoare, însă pe interior să fie exact opusul.
Stima de sine sănătoasă (care aduce încredere în sine) e formată în primele relațiile importante din viața noastră (din copilăria mică, medie și adolescență), în care am învățat că VALORĂM dincolo de aspectul fizic sau de rezultatele și competențele de care dăm dovadă. Experiențele trăite în primii ani de creștere și-au pus amprenta adânc în inconștientul nostru, marcând stima și încrederea de sine.
Știi că ai o stimă de sine sănătoasă tocmai atunci când:
Te vezi nearanjat în oglindă, si câteva kg în plus și totuși nu te blamezi/detești, simți că ești valoros dincolo de aspectul tău imperfect;
Ai grijă de tine și faci mișcare/sport pentru că îți place, simți că te ajută/vrei să duci o viață sănătoasă, însă fără a te afla în extreme care mai degrabă îți fac rău decât bine (sportul excesiv, stilul alimentar riguros pot ascunde angoase inconștiente și fragilitate psihică, nu stimă de sine sănătoasă);
Chiar dacă ai o zi proastă, o pată enormă pe haină, dresul rupt, poți merge în public fără să mori de rușine, știind că se poate întâmpla oricui și că nu îți diminuează valoarea;
Ca femeie, te simți frumoasă și valoroasă fără operații estetice, chiar și fără machiaj, nu simți că naturală ți-ar fi imposibil să exiști;
Poți merge cu capul sus, socializa și avea o atitudine încrezătoare și când porți aparat dentar;
Te ridici și ai încredere în tine și dacă îți pierzi jobul; îți e greu, dar nu te devalorizezi pentru eșecurile tale;
Ai încredere în ceilalți oameni și în faptul că relațiile aduc satisfacții, nu te închizi în tine atunci când trăiești suferințe, chiar dacă ești mai precaut și înveți din experiențele trăite;
Nu te persecuți, biciuiești, critici extrem, indiferent de stările trăite sau greșelile făcute, ești om și știi că ai neputințele și limitele tale, pe care le poți accepta;
Nu te dezechilibrezi ușor și teribil în fața nedreptăților sau a conflictelor, ci poți menține o discuție, chiar și în contradictoriu, fără a anula pe celălalt sau pe sine; dacă simți că o relaționare sau comunicare îți face rău, ai tăria de a te retrage din ea, spre binele tău;
Îți protejezi identitatea și autenticitatea, nu te “modelezi” după presiuni sociale cu care nu rezonezi, după principii superioare (ale șefilor) pe care nu le agreezi și care s-ar împotrivi valorilor tale, te exprimi atunci când ai opinii diferite de ceilalți ori cel puțin nu le preiei pe ale lor, doar pentru a fi acceptat într-un grup; ții la identitatea și valorile tale;
Nu ai frământări terbile, anxietăți sau insomnii de teama a ce cred alții despre tine, ești conștient de valoarea ta și nu te lași doborât de părerea altora, chiar dacă poți fi rănit sau ții cont de alte perspective.
Sunt doar câteva exemple, cu siguranță mai sunt și alte semne ale unei stime de sine sănătoase.
Uneori însă oamenii au nevoie și de acte de suprafață precum cele enunțate la începutul textului, pentru a se tolera. Fiecare face ce poate, cu resursele pe care le are. E posibil ca acțiuni exterioare să ajute pe moment să te simți mai bine cu tine, însă nu îți vor crește real stima de sine. Pentru asta ai de privit în golurile și rănile adânci, care ți-au frânt aripile.
#stimadesine#încredere#autenticitate
