Seria ”Mecanisme de apărare” –
III. Sublimarea
Puțină întoarcere la fizică 🙂
👉Sublimarea este procesul fizic de trecere a unei substanțe direct din stare solidă în stare gazoasă (vapori), prin încălzire, fără a mai trece prin starea lichidă intermediară. Este un fenomen endotermic, ce absoarbe căldură, iar procesul invers, de trecere din gaz în solid, se numește desublimare.
♥️Îmi place numele ales pentru acest mecanism psihic matur, superior oricărei alte defense. Precum în fizică, și în psihologie explicația procesului pare să fie una ”magică„. Nu se cunosc exact modurile în care sublimarea e produsă în psihicul uman, ba chiar ne putem întreba dacă există și o anume…desublimare (temă de gândire :D).
Iată ce merită să aflați despre sublimarea din psihologie:
🟢Sublimarea este mecanismul (inconștient) prin care pulsiunile (instinctele) sexuale sau agresive își schimbă scopul (din cel al descărcării orgasmice/agresive) spre activități valorizate social (artistice, intelectuale, morale, sportive etc).
👉Acest proces are loc inițial în perioada de latență (între 6 și 11 ani), când copiii au nevoie de activități recreative precum artă, muzică, atletism, colecționare de obiecte – pentru a-și descărca fantasmele agresive sau sexuale. Ulterior e folosit de către adulții cu o funcționare psihică matură, sănătoasă.
Caz: Într-un centru de plasament catolic erau 200 de fete (de la gimnaziu până la liceu, majoritatea victime ale unor abuzuri fizice sau sexuale parentale). Tentativele suicidare aveau loc frecvent. Se pare că evaluându-se mediul respectiv, cercetătorii au constatat faptul că sancțiunea principală disciplinară era interzicerea participării la activitățile extrașcolare (sport, muzică, artă). Furia firească trăită intern în urma abuzurilor nu găsea astfel modalități de sublimare – descărcări sănătoase, interzicându-se exact modurile prin care asta ar fi fost posibil. Nedescărcând în niciun mod agresivitatea (nici măcar în maniera sănătoasă a sublimării), fetele o întorceau spre interior, într-o manieră auto-distructivă, prin tentativele suicidare.
🙏Sublimarea este una dintre operațiile psihice care protejează eul, fără a-i dăuna. Fenichel subliniază: ”Sublimarea este o apărare reușită, spre deosebire de celelalte, care eșuează în suprimarea pulsiunilor refulate și care deci sunt patogene, întrucât provoacă o stare de tensiune perpetuă”. Alți psihanaliști au criticat încadrarea sublimării în mecanisme de apărare, susținând că descărcarea pulsiunii nu este blocată astfel, deci nu ar fi o defensă. Totuși, Anna Freud arată că există o scădere a plăcerii în raport cu aceea pe care ar fi provocat-o satisfacerea instinctelor și în același timp mecanismul presupune o evitare a unor sentimente de interdicție, de dezaprobare, de vinovăție.
😬Astfel, sublimarea ar fi o ”târguială” scornită de mintea individului, pentru a nu rămâne nici lipsit de satisfacție, dar nici împlinit ”biologic”.
Sunt multe de spus/scris. Există inclusiv sublimare fără a fi schimbat obiectul dorinței. Astfel că uneori dorința sexuală față de o persoană poate fi transformată în tandrețe și prietenie.
🥹Faptul că psihicul uman reușește să transforme niște impulsuri primitive/biologice imposibil de împlinit (sau prea intens producătoare de vinovăție/conflict intern) în opere creatoare este formidabil. Am putea spune că scrierea unei cărți, finalizarea unei picturi, compunerea unei melodii – toate sunt trăiri orgasmice (intelectual).
❗În cazul agresivității, rămâne fascinant cum cele mai sadice și ostile impulsuri pot fi transformate în trăsături nobile, spre exemplu: dorința de a fi medic stomatolog/chirurg și a tăia, extrage, opera, provoca durere cu scopul…vindecării, a deveni judecător/polițist pentru a ”pedepsi” punerile în act agresive, toate presupun deseori o sublimare a propriilor impulsuri agresive/trăite ca inacceptabile.
👉Dacă sublimarea ar putea fi produsă la comandă sau dacă ar putea fi învățată, probabil că închisorile ar fi goale. Nu s-ar mai ajunge la violențe extreme, abuzuri sexuale, crime și alte atrocități. Din păcate, sublimarea rămâne apanajul unei minți mature și suficient de sănătoase, neregăsindu-se în patologiile grave.
Și cred că există infinite moduri de a sublima trăiri intense, periculoase, neacceptabile sau interzise, frustrări, dolii greu de dus, pierderi, furii și dorințe intense de a avea pe cineva. Nu doar prin artă, literatură, sport sau acțiuni caritabile cu finalizare satisfăcătoare. Aș adăuga ca sublimări și gătitul, făcutul curățeniei (ordinea din dulapuri care calmează, nu curățenia obsesională), ”terapia prin shopping” și orice găselniță pe care o găsim ca să ne satisfacem în moduri mai ușor de obținut.
😇Spre deosebire de psihanaliștii la care am citit despre sublimare, personal consider că ea include totuși o formă de refulare – în perspectiva mea dorința/furia interzise nu sunt descărcate total, ci doar parțial prin sublimare, o parte fiind totuși refulată în inconștient. Așa cum în sublimarea din fizică nu mereu corpul este transformat complet în gaz, ci rămâne un reziduu nesublimat.
In plus, eu nu cred că sublimăm doar dorințe sexuale sau agresive, ci și vinovăție, rușine și alte trăiri greu de dus.
Merită explorat mai mult.
