DESPRE PREVIZIBILITATE ȘI BUNĂ CREȘTERE
Marele pediatru și psihanalist Winnicott accentuează că în parentaj important e să ne ascultăm instinctul și să ne amintim de ceea ce noi am fi avut nevoie atunci când eram mici: în special și pe scurt, de un MEDIU PRIELNIC creșterii, mediu creat și pus în beneficiul copilului de către adulții de îngrijire.
“Aș sugera că există două lucruri principale care trebuie știute (de către părinți), dintre care unul este în legătură cu procesul creșterii – care ține de copil -, iar celălalt este în legătură cu asigurarea mediului potrivit, care este cu totul responsabilitatea dvs”
PROCESUL CREȘTERII – INTRINSEC
El întărește ideea evidenței faptului că un bebeluș posedă deja o tendință de a trăi, de a crește, de a se hrăni și dezvolta. Nu adulții transformă bebelușul într-un copil:
“Dacă vă dați la o parte și priviți, veți vedea în curând procesul de dezvoltare la lucru și vă veți simți ușurați. Ați pornit ceva ce are propriul generator intrinsec.”
În același timp, el subliniază și ideea că nu există doi copii la fel, astfel încât părinții pot fi deranjați “de lipsa de viață a unui copil sau de dinamismul altuia”.
MEDIUL DE CREȘTERE (Căminul & Mama)
Al doilea principiu folositor este cel legat de MEDIUL creat de adulți și de funcția de “furnizoare de mediu” a mamei. Acesta este constituit în primul rând de mama însăși, de natura ei, de trăsăturile ei, dar și de atmosfera creată, incluzând “bărbatul ales a fi tatăl copilului, alți copii, bunici, mătuși, unchi”. Winnicott accentuează realitatea faptului că nu există un bebeluș fără o mamă.
Fiecare cămin e diferit, iar viața constă în interacțiunea dintre tendințele înnăscute ale copilului și mediul creat, în care se dezvoltă. (Mai târziu din acesta făcând parte și instituțiile de învățare, societatea)
“Mediul oferă bebelușilor o oportunitate pentru ca procesul intern de creștere să se desfășoare, fie împiedică acest lucru.”, scrie Winnicott în cartea lui, “Convorbiri psihanalitice cu părinții”.
Cuvântul cheie pentru un mediu prielnic dezvoltării (conform autorului) este PREVIZIBILITATEA
✓ Copilul își creează propriile concluzii despre lume în urma experiențelor trăite, dar în centru rămâne NEVOIA DE MAMĂ (vom numi așa acea persoană de atașament care de regulă este mama, însă care poate fi tata/bunicul/altcineva constant) – Pe copil nu îl va speria imprevizibilul dacă mama se simte sigură chiar și în contexte dificile, dacă ea însăși nu e speriată de imprevizibil și poate asigura copilul că totul va fi bine.
✓Previzibilitatea și asigurarea oferă sentimentul de identitate, copilul putând simți “Acesta sunt eu, eu exist, eu sunt cel care iubește și urăște, eu sunt cel pe care oamenii îl văd și pe care eu îl văd în ochii mamei atunci când vine spre mine sau cel pe care îl văd în oglindă”.
✓ Un mediu insuficient de previzibil, invadat de imprevizibil, va ”sparge” sentimentul de identitate.
Tot Winnicott atrage atenția că nu este nevoie de un mediu PERFECT, iar copiilor “nu le merge bine în condițiile unei perfecțiuni mecanice. În jurul lor, au nevoie de ființe umane care să aibă atât succese, cât și eșecuri.”
E nevoie doar de părinți ÎNDEAJUNS DE BUNI, ce pot fi folosiți de bebeluși și copiii mici – iar pentru a fi consecvenți și deci previzibili pentru copiii noștri, trebuie să fim NOI ÎNȘINE. Astfel ei pot ajunge să ne cunoască.
“Cei privilegiați sunt aceia care au avut oportunitatea de a se dezvolta (cel puțin în stadiile primare) în conformitate cu propriile lor tendințe înnăscute înspre dezvoltare”.
