Despre frica de viață și renaștere
Se spune că frica de moarte ar fi de fapt o frică de viață. Supraviețuind zi de zi acestei frici de a nu muri, de fapt nu te bucuri de a trăi. Nu ai cum. E ca și cum ai sta cu o fantomă la masă, alături de care știi că vei merge curând. Frica paralizează.
Paradoxal, ca să poți “învia” și trăi CU ADEVĂRAT îți trebuie tocmai curajul de a “muri”. Căci învierea vine doar dintr-o moarte.
Ca noul tu să se poată bucura de viață, e nevoie să își dea voie să piardă părți din el. Să se schimbe. Să dea voie vechiului tu să moară, simbolic.
Ca bebelușul din pântece să devină omuleț pe Pământ, ființă vie, trebuie să renunțe la viața lui intrauterină, la homeostazie, la acel echilibru și perfecțiune trăite luni de zile fără efort.
Bebelușul declanșează hormonal nașterea și contribuie la procesul său de a deveni ființă umană care respiră, plânge, simte foame, frig și are atâtea nevoi. Și totuși, nu ar fi putut rămâne pe veci în burtica protectoare a mamei. Și totuși, abia acum e viu și mai liber, cu adevărat. Deși acum poate simți inclusiv suferința, lipsa, deși acum plânge, în același timp poate râde, poate simți atingerea adevărată, poate trăi cu sentimentul că EXISTĂ.
Cred că toți avem nevoie să ieșim din “matcă” pentru a trăi mai “adevărat”. Din matca suferințelor de care ne legăm zeci de ani, din matca fidelităților pentru părinți, din matca fricilor de a fi noi înșine. Din matca unei vieți de victimă sau din aceea de sacrificiu de sine.
Pentru a te putea renaște mai autentic și mai bucuros, e nevoie să treci printr-un travaliu psihic. A renaște psihic, emoțional, poate fi asemănat cu travaliul nașterii fizice – e dureros, dar e necesar. Nu poți păstra copilul în tine, nu poți evita frica și durerea, trebuie să îl naști.
La fel și cu suferința/blocajul tău, nu poți fugi de ele o viață, nu poți trăi în angoasă – asta nu e viață. Trebuie să îți dai voie să te “naști”. Dacă vrei cu adevărat să trăiești.
A fi bine după ani de rău, nu poate veni însă pocnind din degete. E nevoie de un travaliu cu sine, pentru a te “renaște”. Dar ce viață am duce, dacă nu ne-am da dreptul la bucurie? Ce viață ar fi, marcată doar de chinuri?
E firesc să îți fie teamă de schimbare, chiar dacă e și pentru a învia. E firesc să îți fie frică de durere, de renunțare, de pierderea vechiului tu.
Dar uită-te în viața ta: simți cu adevărat că trăiești sau doar supraviețuiești? Și ce poți face ca să ieși din matca suferinței?
Astăzi oamenii se bucură că Hristos a înviat. Mulți însă suferă în tăcere, rămânând în aceeași răstignire de sine. Și nu vine nimeni să îi dea jos de acolo.
E nevoie să vă scoateți singuri cuiele și să căutați ajutor, dacă nu vreți să trăiți o viață…pe “cruce”. Dacă vreți să înviați psihic.
Pumnul de medicamente, negarea și grupurile de facebook nu vor schimba trăirile crunte prin care treceți. Doar voi puteți face asta, căutând sprijinul potrivit.
#naștere#înviere#psihică#travaliu
