Unii vor să fugă întreaga viață de “cadavrul din beci” – de angoasele adânci, de ceea ce a dus la depresie, de ceea ce e în spatele anxietăților.
Sunt în stare să se supună unor tratamente abuzive corporal, numai să nu deschidă ușa beciului.
Se supun electroșocurilor, se dau cu capul de pereți zile și ani, iau pumni de pastile, se plâng pe grupuri că nu pot dormi, că au palpitații, groază de moarte, dar nu ar face psihoterapie.
Atât de mare e rezistența!
Ar face orice, numai să nu vorbească despre ce au adunat în sufletul lor. Numai să nu deschidă ușa trecutului.
Sunt atât de înfricoșați de cadavrul din beci (a cărui prezență o simt, chiar dacă nu se uită vreodată într-acolo), încât ar face orice să nu îi simtă mirosul. Mirosul acela însă îi înnebunește.
Iar să oprești un miros să urce din subsol în încăperile de la parter și etaj e ca și cum ai încerca să ții apa blocată într-o sită. La un moment dat tot va răzbate.
Cum ar fi ca în loc să investești toate resursele tale în a bloca mirosul să vina la suprafață, să dai voie cadavrului să fie înmormântat cum se cuvine?
Căci orice mort e mai înfricoșător când e o fantomă! Acolo, în subsol, e infinit mai angoasant, tocmai pentru că prinde puteri nebănuite în fantasmele tale de persecuție!
Ar fi mult mai puțin înfricoșător dacă i-ai da voie sa fie…doar un mort. Să îl jelești și să îl înmormântezi firesc. Să te poți uita la el.
L-ai închis în beci când erai prea mic să îl privești. Nu aveai forța să faci doliile necesare, așa că a trebuit să îl închizi acolo. Iar acum investești absolut toate resursele tale psihice să eviți confruntarea cu el, să blochezi ușa. Asta îți ia tot timpul, îți macină toate gândurile și te usucă pe picioare – te stoarce de viață. Ești viu, dar ești viu oare?
Acum nu mai ești un copil. Poți căuta sprijin pentru a te întări. Pentru că acum se cere să îl jelești. Acum se cere să îl îngropi cum se cuvine – cu “slujbe”, “preoți” și liniștea de după. Inconștientul are nevoie să devină conștient! Pentru că… ”De ce îți e frică nu scapi.” Și te va bântui o viață dacă fugi, refuzând să îl îmblânzești…
Însă trebuie să acceptăm că unii așa vor trăi întreaga viață, bântuiți, fără forța de a-și vrea binele cu adevărat.
Totuși, unii la un moment dat își vor face curaj, când mirosul va deveni insuportabil și vor vrea în sfârșit să deschidă ușa. Iar pentru ei recomand abordarea psihanalitică.
#inconștient#angoasă#rezistențe#psihoterapie#electroșocuri
