Ce subiect poate fi “mai” psihanalitic decât sexualitatea, de la care Freud a pornit și pentru care rămâne atât de controversat?
Pe cât de atotprezent și natural e acest aspect aducător de viață și plăcere pe Pământ, pe atât de traumatic și rușinos e trăit.
Nu degeaba l-am ignorat și eu pe pagină vreme de 2 ani.
Dar iată că a venit și timpul lui.
Căci sexualitatea nu e doar despre genitalitate, nici despre perversiune, nici despre păcat.
Dar poate fi chiar destul de mult despre frică, rușine, putere, control, dominație, intruziune, angoasa de a fi anihilat, fantasmă, interzis.
E în același timp despre dorință fizică și psihică, despre “jouissance” (juisare), intimitate, conexiune, dăruire, iubire, descoperire de sine, cunoaștere a celuilalt, un limbaj unic între cei doi.
Sexualitatea e mult despre stima și încrederea de sine, împăcarea de sine și acceptarea propriului corp și a celuilalt. E despre apropiere și depărtare, despre fuziune și reparație, despre eu și celălalt, despre noi. Și mai ales despre siguranță.
Urmează atelier atât cu bărbații, cât și cu femeile, unde am inclus această temă. Dacă bărbații își doresc să se exprime (atât ei, cât și ele) mai deschis, mai curajos, femeile par să fugă cu totul de orice înseamnă sexualitate (nu toate, dar există o teamă, reticență și angoasă puternică în jurul subiectului).
Și între aceste direcții m-am găsit eu să abordez sexualitatea…. psihanalitic, dar nu neapărat freudian. Mă voi duce cu explorările de la acceptarea individului în corpul său, până la frica de femeie / de putere / de control / de plăcere.
Sexul e un limbaj atât de bogat ce merită înțeles mai complex. Din păcate, astăzi ori e ridicat în slăvi, ultrainvestit și banalizat, ori denigrat sau exclus.
Urmează texte mai bogate pe acest subiect, curând 
