Învățătoarea e o figură de atașament. Nu e niciodată doar un profesor, datorită prezenței constante și repetate în decurs de mai mulți ani.
Cu bune și cu rele, învățătoarea nu se uită. Iar în anii de creștere e o persoană importantă, care poate oferi noi identificări, idealizări și dezidealizari copilului. Ea are chiar puterea de a repara aspecte insuficient de bine trăite în familie – și chiar dacă efectele acestei relații nu se văd la acel moment, ele transformă pe termen lung.
A fost numită întotdeauna “a doua mamă” pe bună dreptate, fiindcă rolul ei nu e mai ales de a transmite cunoștințe sau doar de a forma deprinderi, cât de a face trecerea de la grădiniță la un alt nivel de dezvoltare pentru elevi într-un mod cât mai blând și cu sens.
Dincolo de fișa postului, o învățătoare își ia per se misiunea de a forma caractere și de a conține emoții.
Să fii educatoare sau învățătoare și să îți pese de copii înseamnă să ai terapie cu fiecare din ei și cu părinții lor, zilnic. Să alini dezamăgiri, să calmezi furii, să încurajezi, să stimulezi părți inhibate, să descoperi talente, să dezinhibi calități sociale, să oferi spațiul necesar individuării, nu să nivelezi identitățile după un tipar. Să îngrijești fizic și psihic zi după zi, an după an. Să fii atât de prezentă contează atât de mult! În plus, de multe ori învățătoarea e mai tânără decât părinții și conflictul dintre generații e trăit mult mai ușor (asta nu înseamnă că nu există). Învățătoarea poate fi un model de autoritate bună, fermă, cu limite și în același timp cu blândețe și iubire.
Mediul școlar e important să fie unul de siguranță și acceptare, fiindcă își pune amprenta enorm asupra psihicului și sufletului fiecărui copil.
Să vorbim și să recunoaștem importanța acestui rol cred că e de bază pentru a responsabiliza cadrele didactice și pentru a oferi recunoștință acolo unde chiar există implicare.
Și profesorii au un rol important, la orice nivel de educație. O prezență pozitivă în viața copilului/adolescentului va crea mult material preconștient, relații interne, conținut care îmbogățește.
Însă învățătoarea/învățătorul devine un reper.
