Deși am scris mult despre cum ajută punerea în cuvinte, uneori îmi dau seama că nici măcar cuvântul nu poate reprezenta anumite trăiri. Sunt părți din noi care pur și simplu sunt. Fără a putea fi reprezentate fidel prin cuvânt. Uneori cuvintele nu fac față semnificațiilor profunde din noi. Și asta se întâmplă mai ales când avem de-a face cu aspecte preverbale, din perioada de bebeluși/copii foarte mici, dinainte de a fi integrat limbajul.
Chiar dacă am uitat primii ani de viață, aceștia sunt în noi. Tot ceea ce am trăit (la interior sau prin realitatea experiențelor exterioare) se păstrează în ființa noastră. Continuăm să ducem (mai mult sau mai puțin conștient) inclusiv fantasme și angoase primare, pe care nici noi nu le înțelegem de multe ori.
Iar când raționalul eșuează în a înțelege, visul pune în imagini mai presus de cuvinte, ceea ce trăim (inconștient).
Nu cred că vom pătrunde vreodată semnificațiile profunde și complete ale viselor noastre, însă cred că dacă ne dăm voie să ne apropiem de acea zonă primară din noi, ele ne vor fermeca prin universul lor preverbal, paradisiac, imposibil de pus în cuvinte.
Am contrazis cândva o formatoare care susținea că niciodată nu vom mai regăsi ”object a” (idealul pierdut, din perspectiva lacaniană). Eu cred că unii îl regăsim uneori în visul de noapte. Și nimeni nu mă poate convinge că nu e așa, fiindcă l-am simțit și l-am trăit. Îl cunosc. Ba chiar tind să cred că nu doar în vis îl mai putem simți…
În perioada asta am citit mult despre sexualitatea feminină și masculină, din perspectivă psihanalitică și jungiană. Ceea ce mi-a dat un sentiment de neputință și frustrare – fiindcă nu poți niciodată înțelege tot. Și poate nici nu trebuie să înțelegem tot. Uneori mai intervine acea ”corolă de minuni a lumii” pe care Blaga a pus-o minunat în versuri.
Și cred că despre asta e vorba atunci când încercăm să cuprindem juisarea feminină. Despre…o corolă de minuni a lumii.
Se vorbește în prezent despre cât de puține femei au trăit orgasmul sexual și cât de important e să fie în contact cu corpul lor, pentru a-și da voie să îl simtă.
Eu vin și spun că desfătarea feminină poate merge mult, mult mai departe decât un orgasm biologic. O femeie își poate auto-sabota complet trăirile sau le poate duce la un nivel imposibil de exprimat, de simbolizat.
Citindu-l pe Lacan mi s-a confirmat că pentru o femeie nu doar trăirea fizică este orgasmică, ci mai ales trăirea emoțională – acel sentiment incredibil de a te simți în siguranță, dorită, apreciată și în același timp, specială, pentru cel de lângă tine. Acea fuzionalitate care te poate teleporta în fantasmă în paradisul pierdut al etapei primare. A dărui și a primi când vine vorba de sexualitate nu poate fi niciodată limitat la un act sexual între două corpuri. Căci poți ”dărui” corpul, dar dacă sufletul și trăirea nu sunt acolo, nu se întâmplă de fapt nimic. Chiar și orgasmul fizic poate fi banal – iar asta e o enormitate de spus, într-o societate în care femeile abia își dau voie să simtă plăcerea. Însă trebuie să o spun. Sunt femei care simt orgasmul fizic și atât. Nu le aduce împlinire. Nu le face să se simtă iubite, înțelese, speciale. Nu le face SĂ SIMTĂ. Adevărata desfătare este mult mai mult decât atât.
Ca femeie, poți accesa astfel de trăiri ”desfătătoare” nu doar prin contactul sexual, ci chiar și prin legătura cu mâncarea sau prin artă. A hrăni pe celălalt se poate trăi orgasmic. A crea o melodie, o pictură sau a pune în cuvinte se poate simți orgasmic. Dar atunci când e implicat și un celălalt masculin, atunci când femeia își dă voie să fie femeie și să se bucure de cine e & de ceea ce primește – atunci e cutremurător. Și merită experimentat în această viață.
Ceea ce bărbații simt mult mai rar (dar nu e imposibil nici pentru ei!) este tocmai această juisare feminină, care vine din A FI și a iubi. Poate chiar din a renunța. A renunța să mai lupți împotriva trăirilor tale, a renunța la control, a renunța pentru niște clipe la rațiunea care te depărtează de trăirile tale primare… A simți acea juisare superioară orgasmului trecător ce deseori lasă un sentiment de dezamăgire.
Nu știu dacă acest text va aduce claritate, poate dimpotrivă. Psihanaliza de multe ori nu aduce răspunsuri, ci creează mai multe întrebări.
Așa că vă invit să reflectați și să reflectăm împreună la trăirile de care ne apărăm și pe care ne e atât de greu să le punem în cuvinte… Căci sexualitatea face parte din noi, chiar dacă tindem să fugim de ea.
Iar pentru femei mai sunt 2 locuri la atelierul de pe 8 iunie (18:30-20:30), unde înțelegem mai profund Sinele autentic, anima și animus al lui Jung, sexualitatea prin Lacan și Dolto (120 lei). Înscriere: https://docs.google.com/forms/d/1-zU4FHE74eQL_42iUTyTKojY0OHgiSC3jdTCqEnLpZY/edit
#sexualitate#Lacan#object-a #feminitate#femeie
