O perspectivă psihanalitică a relațiilor timpurii
TÂNĂRA ȘI MAREA – O poveste despre curaj și forță psihică
Filmul de pe Disney+ inspirat din fapte reale prezintă incredibila ascensiune a tinerei Trudy Ederle, cea care a intrat în istorie ca prima femeie ce a reușit să traverseze Canalul Mânecii înot.
Din perspectivă psihanalitică putem analiza în special forța interioară a personajelor familiei Ederle, felul în care cei trei copii cresc într-un mediu sănătos, cu o mamă matură emoțional.
Încă din primele scene ale filmului suntem martorii unei lupte de viață și de moarte: Trudy zace la pat, cu febră mare, în timp ce mama o îngrijește și poartă un dialog ce satisface curiozitatea fetei. Vedem o mamă iubitoare, dar demnă, o mamă care nu își ferește copilul de a cunoaște adevăruri dure. Ea îi povestește recenta catastrofă petrecută în zona lor, prin care sute de oameni au murit înecați, fiindcă nu știau să înoate.
Când doctorul anunță vestea că Trudy nu va supraviețui febrei (bolii), ceilalți frați sunt prezenți și chiar pun întrebări ce nu pot veni decât dintr-o zonă de siguranță interioară: „Cât mai are (de trăit?)”. Deși tatăl ar fi vrut să îi ferească de o astfel de discuție trimițându-i în altă cameră, se vede clar că micuții aveau deja interior forța mamei, prin care au cerut să rămână. Sufereau pentru sora lor, dar nu se FRÂNGEAU emoțional.
Această mamă extraordinară nu este una de piatră, chiar dacă uneori poate părea ”de nemișcat”. Întrezărim, dacă suntem atenți, faptul că ÎȘI TRĂIEȘTE TOATE EMOȚIILE, oricât de dureroase ar fi. Nu le neagă, nu le sublimează în altceva, nu le proiectează prin conflicte căutând vinovați, nu le transformă în simptome de boală (nu le somatizează), ci LE TRĂIEȘTE în plenitudinea lor, fără a fi doborâtă de ele.
Având niște părinți preocupați, iubitori, îngrijorați, însă nu anxioși în fața morții, cei trei copii cresc având un CURAJ extraordinar de a trăi. Un curaj de a înfrunta orice greutate, nu doar de a integra moartea și posibilitatea venirii ei, ci și de a își depăși limitele.
În ciuda siguranței medicului, Trudy își revine ca prin miracol și arată imensa ei dorință de a trăi.
Mama copiilor, despre care aflăm mai târziu că și-a pierdut sora geamănă prin înec, e dornică să-și dea copiii la cursuri de înot, în pofida vremurilor în care fetele nu aveau acces la activitățile sportive. Este oare doar o dorință de a le proteja de riscuri sau chiar o dorință inconștientă de A REPARA tragicul trăit în copilărie, pierderea suferită? (”Mi-am pierdut sora prin înec, dar îmi voi salva fiicele și astfel, cumva, o voi salva și pe ea”, pare să gândească femeia atunci când începe să confecționeze broșe pentru a face rost de banii necesari cursurilor.)
Trudy are interdicție de a înota, în urma bolii fiind un risc înalt de asurzire. În ciuda acestor temeri și restricții, ea găsește căi orginale de a-și convinge familia (tatăl).
Tatăl este aparent un om dur, impunător și rece, însă dincolo de această aparență simțim implicarea și dragostea lui. Spre deosebire de tatăl din “Ea e mama mea”, care era refugiat în dependență, acest tată muncește și comunică, exprimă trăiri și arată un echilibru interior, maturitate. Faptul că soția îi comunică mereu cele mai importante aspecte, denotă încrederea că împreună ei doi găsesc întotdeauna o cale. Și dacă ei doi nu reușesc, copiii crescuți de ei aduc soluții, de unde nu te aștepți. Deși s-a opus înotului pentru Trudy, tatăl ajunge să o învețe el însuși să înoate în ocean – figura adultului adaptabil, care ține cont de personalitatea copilului, care SE LASĂ SCHIMBAT la rândul lui.
Tânăra trece prin multe provocări și piedici, iar ascensiunea ei merită urmărită în acest film minunat și extrem de bine regizat.
Personajele sunt delicioase, în special această mama extrem de puternică, de la care putem învăța enorm, dar și Trudy, cea care nu cedează nici în fața morții.
Ce m-a încântat cel mai mult la acest film a fost să constat legătura între demnitatea și forța mamei…și demnitatea și forța fiicei. Să mă întreb în câte și mai câte moduri suntem rezultatul relațiilor timpurii și cât de mult contează să crești cu părinți maturi emoțional, în relații sănătoase.
